Credeam că ești altfel, dar nu ești

La atingerea ta, brațul mi-a fost străbătut de un curent electric - ca atunci când te scufunzi pentru prima  data într-o baie fierbinte într-o noapte rece - îmi dădeai fiori pe șira spinării. Mi-ai strâns mâna. Ți-am strâns-o și eu la rândul meu. Ai înflorit un zâmbet, dar ochii tai erau cumva întunecați, cumva melancolici. Irisurile îți străluceau, ca și cum reflectau un foc albastru lăuntric. M-am cuibărit la pieptul tău, și cu plapuma brațelor mele te-am cuprins. Era momentul acela în care am găsit cheia către fericire, care a deschis ușa fericirii.
Dragă străine, dacă citești asta, sa știi că... nu te mai recunosc. Adică, cum vine asta? Ieri cunoșteai o persoană, iar azi nici nu poți sa mai spui că o cunoști.
Dragă străine, să știi că te iert pentru că ai reușit să ștergi stropul de încredere pe care ți-l acordasem și pentru ca m-ai mințit. Dar, să știi dragă străine, dacă m-ai mai pune încă o dată să trec prin foc, aș mai face-o... dar de data asta, cu tine.
A fi curajos înseamnă să faci, în ciuda fricii care te macină, acel lucru care în mod normal ți-e frică să îl faci.